Povesti din Paris

Un zid de te iubesc

2010-02-19T17:21:00.002+01:00

Am descoperit ceva simpatic: un zid intreg de "te iubesc" in toate limbile imaginabile...

Le mur des je t'aime, butte Montmartre, place des Abbesses, square Jehan Rictus (Métro Abbesses)

O dupa-amiaza de duminica

2010-01-10T20:42:00.005+01:00

Parisienne

2009-08-26T13:44:00.004+02:00

Un spot fierbinte pentru un parfum... usor reincalzit. Reteta succesului? Putin mister, o doza de senzualitate, inconturnabilul turn Eiffel, o nota de erotism, un trandafir, ceva din magia mult ravnitului esprit parisien. Ambalajul actualizat al "predecesorului" Paris, un best-seller prin anii '80, Kate Moss in rolul pariziencei, aceeasi Kate Moss imagine a catorva alte parfumuri (!).

Iata ceea ce se anunta a fi cea mai spectaculoasa lansare de parfum a anului.

Viata pe un trotuar

2009-07-10T11:47:00.003+02:00

De peste doua saptamani, zeci de oameni traiesc pe un trotuar de langa Place de la République. Veniti din Africa, ei nu au drept de sejur in Franta si spera la o regularizare a situatiei. Intre timp, viata lor se desfasoara in aer liber, sub privirile trecatorilor.

Photos

Stire

2009-07-10T11:26:00.003+02:00

O romanca de 22 de ani a abandonat doi copii intr-un parc din Paris.

Stirea e prezentata din 5 in 5 minute ca Alerte Info...

Haute Couture

2009-07-09T17:38:00.037+02:00

Cateva imagini de la foarte mediatizatul eveniment de Haute Couture din 6-8 iulie.

Nefiind o fina cunoscatoare a modei, nu imi dau cu parerea. Selectia insa e subiectiva.

Elie Saab:

Christian Lacroix:

Dior:

Chanel:

Photos: Style.com

Cu gandul la toamna-iarna

2009-07-06T20:36:00.003+02:00

Tocurile ni se infunda in asfalt, hainele ni se lipesc umede de corp, simturile olfactive ne sunt saturate nemilos in mijloacele de transport in comun, caldura ne sufoca, e vara, iulie chiar ("luna lui cuptor"!), sa inceapa parada! Parada... modei, desigur!

Trei zile de agitatie in jurul podiumurilor pariziene, incepand de azi se prezinta colectiile haute couture toamna-iarna 2009-2010.

Mai multe imagini in zilele urmatoare, deocamdata nu prea exista.

Tot azi

2009-06-19T22:46:00.003+02:00

De plictiseala mi-am cumparat o curea galbena.

Zi de vara

2009-06-19T22:24:00.004+02:00

Am mancat fix un kilogram de cirese.

Unde lucrez eu

2009-06-18T12:38:00.007+02:00

Continuare la postul de ieri, poate reusesc sa fiu mai limpede. Vreau de mai mult timp sa povestesc, dar am tot asteptat sa fie gata noul site. Nu e gata inca, insa dupa o lunga discutie prin telefon cu tatal meu, m-am convins ca trebuie sa fac un efort si sa explic mai clar cu ce ma ocup.

Asadar: firma cu care lucrez (da, "cu", si nu "la care") se numeste la green team.

1. In primul rand, se impune o explicatie a numelui: e un joc de cuvinte, o combinatie franceza-engleza cu referire la celebra "dream team" (stiti voi, echipa de basket americana care a castigat medalia de aur la Olimpiada din '92) si "green", cuvant foarte la moda si folosit chiar in exces in tot ceea ce are legatura cu mediul, dezvoltarea durabila, responsabilitatea sociala corporativa si lista poate continua. Totul trebuie sa fie "green", v-ati prins. Atat de green incat majoritatea abuzeaza de folosirea acestui termen, de unde conceptul de "greenwashing". Numele se vrea deci putin ironic. "La" e articolul din limba franceza, evident (nu fac pe desteapta, dar mai sunt oameni care nu au invatat franceza).

2. la green team e un proiect initiat in 2007 de catre doua persoane cu o viziune diferita asupra modalitatilor de dezvoltare, de colaborare si de comunicare. La inceput bazat exclusiv pe relatiile informale dintre membri si pe mijloacele de colaborare web 2.0, proiectul incepe sa se contureze la sfarsitul lui 2008 prin organizarea unui eveniment de prezentare a conceptului in scopul extinderii lui.

3. Conceptul: punerea in comun de resurse, cunostinte, competente, instrumente, dorinte si ambitii dintre cele mai diverse, prin constiturea unei retele nationale de consultanti independenti in dezvoltare durabila/ responsabilitate sociala corporativa, reuniti sub o marca puternica.

4. Organizare: aceasta retea - informala la inceput - a luat forma unei societati in luna aprilie. Constituirea structurii juridice a fost un pas important, pe care nu toti au fost pregatiti sa il faca. Cei 8 fondatori, printre care ma numar si eu, si-au asumat riscul de a incerca sa construiasca un nou model de firma.

Ma explic: statutul juridic ales se numeste SCOP, in franceza "Société Coopérative de Production". Stiu ca suna comunist, si da, organizarea cooperativa a fost initial conceputa pentru taranii agricultori. De atunci insa a mai evoluat, si astazi exista din ce in ce mai multe firme care se creeaza pe baza acestui statut. Motivul este unul extrem de simplu: este cea mai democratica forma de organizare a unei societati:

- Firma apartine salariatilor sai, care devin in acelasi timp asociati.
- Toti asociatii au drepturi egale de vot, indiferent de numarul de parti sociale detinute.
- Conducerea este aleasa prin vot si poate fi inlocuita oricand tot prin vot majoritar.
- Management transparent, participativ.

De ce aceasta alegere? Pentru ca avem datoria de a pastra coerenta intre discursul pe care il tinem, imaginea pe care o afisam si propria noastra activitate. Si trebuie sa fim exemplari, domeniul de activitate ne-o impune.

5. Apropo de domeniul de activitate: servicii in dezvoltare durabila. Mai exact: consultanta, traininguri, studii, cercetari, conferinte si alte evenimente dedicate publicului.

6. Modelul se vrea unul viabil, adaptabil si exportabil. Pana acum, este cel care raspunde cel mai bine criteriilor de dezvoltare durabila: viabilitate economica, respectarea mediului si echitate sociala. Cele trei aspecte ce stau la baza conceptului si necesita a fi armonizate prin adaugarea unui al patrulea, si anume guvernanta.

Ce faci tu la Paris?

2009-06-17T12:54:00.002+02:00

Job title: Stakeholder Incentives.

Iar jobul asta imi ocupa prea mult timp pentru a-l descrie mai amanuntit acum, iata insa cateva piste:

stakeholder - definitie:

Person, group, or organization that has direct or indirect stake in an organization because it can affect or be affected by the organization's actions, objectives, and policies. Key stakeholders in a business organization include creditors, customers, directors, employees, government (and its agencies), owners (shareholders), suppliers, unions, and the community from which the business draws its resources.

incentive - conform wikipedia:

In economics and sociology, an incentive is any factor (financial or non-financial) that enables or motivates a particular course of action, or counts as a reason for preferring one choice to the alternatives. It is an expectation that encourages people to behave in a certain way. Since human beings are purposeful creatures, the study of incentive structures is central to the study of all economic activity (both in terms of individual decision-making and in terms of co-operation and competition within a larger institutional structure). Economic analysis, then, of the differences between societies (and between different organizations within a society) largely amounts to characterizing the differences in incentive structures faced by individuals involved in these collective efforts. Eventually, incentives' aim is providing value for money and contributing to organizational success.

Ha!

Am fost la concert

2009-06-17T12:08:00.004+02:00

Cristiana Bretz, solista, e mult mai tanara decat ma asteptam (25 de ani), frumoasa, simpatica, expresiva, comunicativa si modesta. O voce puternica.

La pian, Alina Pavalache, care traieste in Franta din 1990.

In program: George Enescu, Richard Strauss si cateva arii de opera (Mozart, Dvorak, Puccini si Dendrino). La final am avut parte si de un duet cu Stéphane Dénépoux, tare amuzant.

Cel mai mult mi-a placut Rusalka lui Dvorak. Imi pare bine ca m-am dus; nu a fost ceva extraordinar, dar atmosfera, locul, personalitatea artistilor si faptul ca au cantat pentru noi, in micuta sala de concert a ambasadei, au contribuit la reusita evenimentului. Nu ma pricep eu cine stie ce, dar mi-ar fi placut sa aleaga alte opere. In final, muzica clasica e la fel ca orice alt gen de muzica: imposibil sa-ti placa tot. Insa are un merit deosebit, acela de a-ti induce o anume stare de spirit, si de asta am avut parte.

P.S.: Daca cineva care a fost la concert si a facut poze ajunge intamplator sa citeasca aceste randuri, rog frumos sa-mi trimita si mie cateva, ale mele sunt inutilizabile.

Ce-mi mai atrage atentia

2009-06-15T18:49:00.004+02:00

Foarte tare ideea. E de fapt campania VW, ce are ca slogan: En temps de crise, mieux vaut se tourner vers les valeurs sûres. Evident reclama e mult mai scurta, nu am gasit-o pe youtube din pacate. Si n-ar fi trebuit sa ma surprinda, pentru ca cei de la VW au mai facut deja o serie asemanatoare acum cateva luni, ceva gen traderii anonimi, terapie de grup & co. Insa reclama asta chiar ma amuza de fiecare data.

Pur si simplu

2009-06-12T09:01:00.003+02:00

Am vazut si eu aseara in intregime filmul "Home", pe care il recomandam mai jos. Mie mi-a placut, in ciuda tuturor criticilor pe care le-a primit. Critici venite nu neaparat din partea publicului, ci in special dinspre mediul de profesionisti in care ma invart. Nu e rau nici sa criticam, dar eu zic ca e mai bine cand mai si facem totusi cate ceva... Si daca filmul asta are un singur merit, pe langa cel estetic, e ca a reusit un awareness raising destul de impresionant. Sigur ca nu e suficient, pentru ca uitam incredibil de repede, dar poate ca macar cativa din milioanele de oameni care l-au vazut au fost "sensibilizati".

In orice caz, ceaa ce voiam sa spun e ca m-am indragostit iremediabil de coloana sonora a filmului.

Parisienne

2009-06-10T13:33:00.003+02:00

Starring: castigatorul ultimei emisiuni Nouvelle Star, la care, recunosc, m-am uitat de vreo doua-trei ori, dar chiar cantau bine!

Preferata mea insa a fost ea (locul 2)

Concert la Ambasada Romaniei la Paris

2009-06-10T12:23:00.004+02:00

Ambasada organizeaza foarte multe evenimente in ultima vreme, ultima invitatie primita fiind asta:

M-as duce, dar nu stiu nimic despre aceasta solista, n-am gasit mai nimic pe net...

Placebo

2009-06-09T20:54:00.004+02:00

Placebo la Paris pentru lansarea noului lor album, Battle for the Sun. Tocmai am vazut un interviu cu Brian Molko, solistul, dupa o interpretare live impresionanta. “It's not hard rock and it’s not pop, it’s probably hard pop". And it sounds good!

Home

2009-06-09T19:37:00.009+02:00

Un film de Yann-Arthus Bertrand (acelasi care a realizat expozitia 6 milliards d'autres despre care am scris), lansat vineri peste tot in lume, nu stiu daca la noi s-a auzit de el... Inca se poate vedea gratuit pe youtube.

Nu vreau sa va enervez prea tare cu filmele ecologice, dar macar pentru imagini zic eu ca ar merita vazut. :)

Si... normal

2009-05-14T20:26:00.002+02:00

Va veni la Paris

2009-04-24T13:50:00.002+02:00

Si pentru ca e ziua lui azi, ii uram La multi ani!

El a vrut sa fie celebru...

La multi ani deci, amice Ciprian!

Pastele la romani

2009-04-19T12:37:00.008+02:00

Romanul plecat prin Occident e de regula destul de usor de recunoscut inainte chiar de a deschide gura. Intrezarirea a doua perechi de picioare la deschiderea usilor metroului ma face sa-mi ridic nasul din cartea de pe genunchi. Doamna intr-un elegant deux-pièces alb-negru, gambe perfecte, inele de aur pe toate degetele si pantofi ascutiti din imitatie de piele. Nelipsita poseta de musama si pardesiu de piele turceasca. Domnul, si el elegant, costum si palton trei-sferturi, accesorizate de un inel-stampila (in limbaj comun "ghiul" - grrrrr insasi sonoritatea cuvantului imi provoaca fiori). Odrasla primenita si ea de sarbatoare.

Deduc ca vor cobori la aceeasi statie de metrou ca si mine. Nerabdarea in a-mi confirma ipoteza ma face sa-mi ciulesc urechile la scurtul schimb de replici intre mama si fiu. Neconcludent. Usor dezamagita, imi intorc privirea catre cartea de pe genunchi, consolandu-ma cu gandul ca nu mai e mult pana la Maubert-Mutualité, statia unde trebuia sa cobor. Am un oarecare sentiment de satisfactie cand, ajunsa la destinatie, banuiala mi se confirma. Nu stiu exact cum se ajunge la biserica ortodoxa romana, dar sper sa ma pot tine dupa cuplul in cauza. Domnul se opreste parand ca recunoaste pe cineva. Continuand sa merg in spatele doamnei cu copilul, un Hristos a-nviat imi starneste un zambet in coltul gurii. Am avut dreptate. Mai mereu am.

Pe scarile rulante de la iesire un grup de domnisoare cochete imi atrage atentia. Hai, fata, scoate odata umbrela aia, nu vezi ca ploua?! Le-am recunoscut si pe ele inainte de a le auzi.

In aceasta dimineata tarzie de duminica, cautarea luminii in suflet si a sentimentului de acasa ne uneste pe toti in drumul catre biserica romaneasca din Paris. Ploua marunt si des peste telefoanele mobile (pen)ultima generatie ale credinciosilor ce, neavand loc in biserica, asista la slujba de Paste prin intermediul ecranului plat agatat la intrare.

Cateva personaje, in ordine aleatorie: pitzipoanca cu botic, doamna de etnie rroma cu mana intinsa intu primirea cuvenitei pomeni pascale, studenta chic, baiatul cu cercel in ureche si cel cu adidasi noi (sau era acelasi?!), domnisoara cu bucle de ocazie, vanzatorul de lumanari, doamna-cu-copil (Stai, draga, potolit, nu pot sa te iau in brate ca ma doare spinarea! - ce te doare?! aah, spi-na-rea!).

Si altii. Fiecare pregatit de sarbatoare cu ce a considerat ca fiind hainele bune. Indispensabile pentru primirea luminii in suflet. Si cum primirea luminii e un lucru important, n-ar fi bine totusi sa ne strecuram printre toti oamenii astia care asteapta in ploaie in fata bisericii pentru ca in mod vizibil nu mai e loc inauntru; sa ne strecuram usor pana in fata daca se poate. Daca nu, mai impingem putin. Las' ca se dau ei la o parte. Ei, asteapta! Hai ca merge. Hristos a inviat si la romanii din Paris.

La multi ani

2009-04-12T22:19:00.003+02:00

eta: despre mine cand scrii?
Raluca: cand o sa meriti
eta: =))
eta: azi e ziua
eta: mea
eta: :P

Marion Cotillard

2009-04-12T21:30:00.005+02:00

E "Taxi" la televizor. Cu ea:

A devenit celebra in toata lumea dupa rolul din "La vie en rose" (titlul original "La Môme"), in urma caruia a obtinut atat Globul de aur, cat si premiul BAFTA, un César si un Oscar.

Iata cum a fost sarbatorita victoria ei pe strazile din Los Angeles:

I'm definitely a fan.

Si cea mai recenta imagine a firmei Dior:

Pastele la Paris

2009-04-12T20:09:00.003+02:00

Stii ca vine datorita invaziei de oua de ciocolata din magazine. Incepe cam de vineri seara. Cum se manifesta? Ambuteiaje spre toate iesirile din oras. Normal, doar e weekend prelungit. Pastele nu simbolizeaza mai nimic pentru francezi, Franta fiind una din cele mai laice tari din Europa. Magazinele de la mine din cartier aveau azi program normal, unii dintre colegii mei chiar au stabilit o intalnire de lucru.

In general exista trei variante de petrecere a acestei sarbatori:

1. plecatul din oras (de multe ori weekend la casa de la tara, sau la casa de la tara a unui prieten)

2. pranz in familie (de regula in regiunea pariziana, daca e sa ne luam dupa numarul de masini de pe autostrada spre ora 12 si spre ora 19)

3. "vanatoare de oua" prin parcuri sau alte locuri in aer liber (in special pentru cei ce au copii)

Toate asezonate generos cu oua de ciocolata. Traiasca ouale de ciocolata, altfel chiar ar fi o zi ca oricare alta. In care se mananca totusi miel, ca si la noi... mai putin in cazul proprietarilor tuturor masinilor parcate in fata asa-ziselor restaurante de-a lungul autostrazii. As prefera sa stau acasa decat sa ma duc sa mananc friptura la fast-food. Sau chiar sa mananc oua de ciocolata.

Coco avant Chanel - avanpremiera pe Champs Elysées

2009-04-06T21:31:00.014+02:00

Azi m-am simtit importanta trecand printre zecile de aparate de fotografiat si camere de filmat adunate pe Champs Elysées in fata unui cinematograf. Nu ma asteptau pe mine din pacate. Din nou o avanpremiera se pare, numai ca de data asta au uitat sa ma invite hmmm... :) Un film pe care as vrea sa-l vad.

Audrey Tautou (Amélie) in rolul lui Coco Chanel (pe numele sau adevarat Gabrielle Chanel).

Povestea unei fetite crescute intr-un orfelinat impreuna cu sora sa, asteptand in zadar , duminica de duminica, un tata care sa vina sa le ia de acolo. O croitoreasa oarecare ce coase tivuri la fuste intr-un mic atelier de provincie. O ucenica curtezana ce-si gaseste refugiul langa un protector din lumea buna. O indragostita constienta ca nu va fi "femeia nimanui". O rebela pe care conventiile modei de atunci o impiedica sa respire, si care prefera sa se imbrace in camasile iubitilor sai. Povestea lui Coco Chanel, deja o intruchipare a femeii moderne, inainte chiar de a o inventa.

Viata mea e povestea - uneori dramatica - a femeii singure, a necazurilor ei, a maretiei ei, a luptei inegale, dar pasionante, pe care trebuie sa o duca impotriva ei insesi, a barbatilor, a puterii seductiei, a slabiciunilor si pericolelor care rasar la tot pasul. (Coco Chanel)

Mi se pare ca Audrey Tautou chiar se potriveste de minune pentru acest rol. Si nu doar fizic. Dar nu pot sa-mi dau mai mult cu parerea inainte de a vedea filmul.

Avanpremiera de film la UNESCO

2009-04-05T12:03:00.004+02:00

Vineri seara am fost invitata la lansarea in avanpremiera a unui film la sediul UNESCO din Paris.

Nous resterons sur Terre (Vom ramane pe Pamant) - un film ce m-a facut sa-mi pun (din nou!) cateva intrebari.

M-am tot gandit daca sa-l comentez mai mult, dar cred ca mai bine te las pe tine sa judeci. Am trecut de faza de soc in fata unor filme documentare alarmiste. Dar am ajuns intr-o etapa in care soarta Planetei a devenit cu adevarat secundara. Daca pana mai ieri eram preocupati de salvarea delfinilor, azi ar trebui sa ne gandim la viitorii nostri copii, pentru ca specia cea mai amenintata cu disparitia este chiar specia umana. Planeta pe care o vom distruge se va regenera singura; ii va lua mult timp, dar ea poate supravietui. Noi, nu.

Decat bineinteles daca ne trezim la timp si ne reevaluam modul de viata. Mai avem aproximativ un deceniu pentru asta.

Protagonist: Planeta Pamant

In rolurile secundare:

Wangari Maathai,Premiul Nobel pentru Pace in 2004, prima femeie de origine africana detinatoare a unui doctorat, fondatoare a Green Belt Movement, cel mai important proiect de reimpadurire in Africa.

Inca mai avem de ales, stim ce avem de facut!

Mihail Gorbaciov,ultimul presedinte al Uniunii Sovietice, ales omul anului de Time Magazine in 1987, omul deceniului in 1989, si detinator al premiului Nobel pentru pace pentru contributia sa la stoparea razboiului rece; fondator al Green Cross International.

Trebuie sa facem ceva. E absolut necesar pentru noi toti: indiferent de tara in care traim, indiferent de nationalitate, de cultura sau de religie.

James Lovelock, om de stiinta britanic devenit celebru in urma publicarii "ipotezei Gaia", conform careia Pamantul trebuie considerat drept un organism viu, descoperitor al relatiei dintre activitatile umane si gaura din stratul de ozon.

Daca mai continuam in acest fel, in curand vom atinge un prag dincolo de care orice schimbare va deveni ireversibila.

Edgar Morin, sociolog, antropolog si filozof francez, autor a numeroase lucrari cu privire la destinul omului in fata crizei ecologice.

Criza ne demonstreaza ca ideile universal acceptate cu privire la bunul mers al societatii nu mai sunt valabile. Aceste idei trebuie inlocuite, avem nevoie sa inventam.

Cateva fragmente:

PS: Nu sunt vreo ecologista convinsa, nici pe departe, dar ma intereseaza modul in care traiesc. Sunt constienta ca inca fac multe greseli, dar ma straduiesc sa ma ameliorez.

La multi ani!

2009-03-31T11:11:00.005+02:00

Turnul Eiffel implineste azi 120 de ani!

Si primeste cadou haine noi (mai exact vreo 60 de tone de vopsea).

Merita sa-l sarbatorim macar un pic, doar e cel mai vizitat monument din lume!

Photo: Olivier Maurin

Luni dimineata

2009-03-30T11:03:00.004+02:00

Café-croissant - cliseul absolut, da, stiu, dar mi-a schimbat dimineata! (lunea nu e tocmai ziua mea preferata....)

Am fost pentru prima data singura sa-mi beau cafeaua la barul din colt, gata, sunt independenta! :))

Earth Hour in Paris

2009-03-27T16:35:00.004+01:00

Maine seara, incepand de la 20.30, Parisul stinge lumina timp de o ora. Si impreuna cu el multe alte orase din toata lumea.

www.earthhour.org:

"This year, Earth Hour has been transformed into the world’s first global election, between Earth and global warming.

For the first time in history, people of all ages, nationalities, race and background have the opportunity to use their light switch as their vote – Switching off your lights is a vote for Earth, or leaving them on is a vote for global warming. WWF are urging the world to VOTE EARTH and reach the target of 1 billion votes, which will be presented to world leaders at the Global Climate Change Conference in Copenhagen 2009.

This meeting will determine official government policies to take action against global warming, which will replace the Kyoto Protocol. It is the chance for the people of the world to make their voice heard.

Earth Hour began in Sydney in 2007, when 2.2 million homes and businesses switched off their lights for one hour. In 2008 the message had grown into a global sustainability movement, with 50 million people switching off their lights. Global landmarks such as the Golden Gate Bridge in San Francisco, Rome’s Colosseum, the Sydney Opera House and the Coca Cola billboard in Times Square all stood in darkness.

In 2009, Earth Hour is being taken to the next level, with the goal of 1 billion people switching off their lights as part of a global vote. Unlike any election in history, it is not about what country you’re from, but instead, what planet you’re from. VOTE EARTH is a global call to action for every individual, every business, and every community. A call to stand up and take control over the future of our planet. Over 74 countries and territories have pledged their support to VOTE EARTH during Earth Hour 2009, and this number is growing everyday.

We all have a vote, and every single vote counts. Together we can take control of the future of our planet, for future generations.

VOTE EARTH by simply switching off your lights for one hour, and join the world for Earth Hour.

Saturday, March 28, 8:30-9:30pm."

10 intrebari pentru un parizian

2009-03-15T19:17:00.012+01:00

Xuoan: intruchiparea perfecta a parizianului, fara a cadea in clisee. O doza considerabila de originalitate si non-conformism. Il las sa-ti prezinte Parisul lui.

1. Care sunt locurile tale preferate in Paris?

Alea unde merg toti turistii! Cu conditia sa nu fie prea multi totusi...

- Colina Montmartre, ziua, dar mai ales noaptea... E atat de calm, e de-a dreptul magic!

- Insula Saint Louis, pentru ca te face sa te simti ca in vacanta tot timpul anului, desi se afla in plin centru al Parisului. Si in ciuda faptului ca micile chioscuri de altadata sunt din ce in ce mai rare, la fel ca si cafenelele cu un serviciu mai ca lumea.

- Parcurile!

Jardin des Plantes (Gradina Botanica), unde merg sa alerg in fiecare weekend, pe langa Gradina Zoologica...

Gradinile Luxemburg, cu fantana atat de frumoasa la sfarsitul unei zile de vara...

Buttes Chaumont, datorita unei atmosfere de basm din care parca nu lipseste decat un hobbit...

Sau pur si simplu peluzele de-a lungul Bulevardului Breteuil, perfecte pentru a pierde vremea la soare pe timp de vara.

2. Ce-ti place cel mai mult la Paris? Dar cel mai putin?

Ce-mi place cel mai mult:

- diversitatea

- anumite cartiere pline de viata, ca de exemplu al meu, unde sunt vreo cinci magazine de vinuri la mai putin de 5 minute de mers pe jos...

- muzeele si oferta foarte variata de cinematografe

- posibilitatea de a merge la peste 90% din intalniri cu bicicleta, in mai putin de o jumatate de ora

- cluburi ca Rex sau Batofar, unde merg pentru muzica - au un excelent soundsystem.

Ce nu-mi place:

- faptul ca muzeele sunt rareori deschise in timpul serii. Cand muncesti zi de zi si mai si dormi pana tarziu in weekend, mai greu de gasit un moment potrivit pentru a merge la o expozitie.

- unele cluburi unde atitudinea conteaza mai mult decat muzica. Mai o doza buna de elitism si obtii niste cluburi de fite ce denota un "parizianism" de evitat (Régine, Baron).

- impresia ca in celelalte orase mari e mai multa viata. De verificat totusi

3. Parisul in 3 cuvinte

Eleganta
Frumoase
Brunete

4. In ce anotimp preferi Parisul?

Oricand e vreme buna primavara sau vara (desi nu e exclus sa ai cate o saptamana de vara in aprilie sau mai si invers).

5. Unde iesi?

Ma urc pe bicicleta la Montmartre, si las panta sa ma duca acolo unde trebuie sa ajung...

6. Care sunt restaurantele tale preferate?

De departe, Guilo Guilo, 8 rue Garreau la Montmartre, restaurant al unui tanar japonez ce propune un meniu fusion food de origine japoneza. Un bucatar ce comunica extrem de bine pasiunea pentru gastronomie, serviciu foarte atent, de departe cel mai bun raport calitate-pret dintre restaurantele "haut de gamme" din Paris (45 de euro meniul de 6 pana la 10 feluri).

Chez Georgette, 29 rue Saint Georges, un bistro colorat pana la sosetele lui Georgette, unde asezonamentele si sosurile sunt exceptionale.

Edokko, 163 rue Saint Honoré, un foarte bun suhi/sashimi fara pretentii. Aceeasi echipa ca si la Higuma.

Si tot din zona Japoniei, Aki, rue Saint Anne, pentru omlete.

7. De unde te imbraci?

Tricourile mi le cumpar de pe net. Chestii colorate de la H&M-ul din Les Halles. Kenzo, Spontini, Ted Baker pentru hainele "bune". Blugi de la Royal Cheese/ Blue Cheese. Paltoanele in general de la mana a doua, in special de pe Sainte Croix de la Bretonnerie.

8. Care e cea mai placuta amintire a ta legata de Paris?

Toate plimbarile pe jos, in zile cu vreme frumoasa, insotit de persoana potrivita...

9. Trei adjective care te caracterizeaza

Paris-intra-muros-sau-nimic
Munceste-mult...
... dar lenes-in-esenta

10. Trei adjective pe care nu le-ai folosi niciodata pentru a te descrie

Bobo
Grabit
Nu-i-plac-romanii ;-)

Il mai gasesti pe instantdes.com, blog cu poze interesante de pe net, si pe blogul inghetatelor Ben & Jerry's de care se ocupa personal.... si nu numai! :-) Dovada:

Inedit

2009-03-07T11:05:00.006+01:00

In cautarea unui spatiu pentru organizarea unei serii de evenimente pe tema dezvoltarii durabile, unul dintre colegii mei a venit cu o propunere.... mai altfel, cum ne place noua.

Un loc neobisnuit, cu principii etice si dedicat protectiei mediului. Situat pe malul canalului Saint Martin, Le Comptoir Général a fost creat in scopul de a gazdui evenimente organizate de antreprenori sociali, companii responsabile si, in general, de orice fel de structuri care promoveaza o dezvoltare mai umana, mai "durabila" (traducere nefericita din engleza a termenului "sustainable"!).

Le Comptoir Général este primul spatiu "verde" dedicat organizarii de evenimente la Paris. El a fost renovat si transformat in asa fel incat impactul sau asupra mediului sa fie cat mai redus cu putinta. Cuvintele cheie: refolosire si recuperare.

Bun, environmentally friendly, parca am mai auzit si prin alte parti, dar ce are acest loc atat de special? Cateva imagini ar putea sa te lamureasca pe loc, dar mi se pare ca ideea din spatele acestui concept merita sa fie putin dezvoltata.

Deschiderea catre lume, obiectele adunate parca din alt spatiu si timp, vegetalul, lumina naturala stau la baza crearii acestu spatiu inedit. Uneori rascolitoare, mereu poetica, atmosfera de aici reda o viziune diferita asupra lumii si te face sa-ti pui cateva intrebari cu privire la modelul (impus? acceptat? necontestat? incontestabil?!) in care traim.

Responsabilitate ecologica si sociala. Din nou concepte cheie. Nu cele mai usor de digerat.

Cu ecologia parca e mai simplu: reducerea impactului asupra mediului inconjurator - metode exista destule, mai trebuie doar ceva bunavointa. La Comptoir Général se foloseste cat mai mult posibil lumina naturala (spatiul a fost construit in asa fel incat sa permita exploatarea la maxim a acestei resurse naturale gratuite). Consumul de energie este rationalizat: sunt preferate becurile cu consum redus si energia fotovoltaica - solara adica. Apa de ploaie e colectata si refolosita - cu ea te speli pe maini la robinetele din baie, de exemplu.

Se acorda o atentie deosebita consumului, de orice fel: sunt preferate evident produsele bio, ca si cele reciclabile sau reciclate, de provenienta locala si de sezon; e evitat consumul speciilor pe cale de disparitie. In ceea ce priveste deseurile: se incearca bineinteles limitarea lor, dar cum producerea de deseuri e inevitabila, ele sunt sortate si reciclate.

Mai mult decat atat, cei de la Le Comptoir Général se straduiesc sa promoveze aceste valori la nivelul opiniei publice, dar si al personalului propriu. Sunt incurajati si favorizati organizatorii de evenimente care tin cont de aceste criterii.

Responsabilitate sociala: ideea de a aduce un plus de valoare comunitatii. Dincolo de asigurarea unor conditii de colaborare echitabile si constructive, Le Comptoir Général urmareste sa sprijine initiativele structurilor care prezinta un proiect de utilitate publica (prioritate pentru rezervarea salii si tarife reduse).

Pe scurt: evenimente ecologice si inovante. Bun venit la Comptoir Général.

Primii pasi in acest loc iti creeza o stare ambigua. Candelabre vechi acoperite de praf, tencuiala scorojita, parchet uzat, cateva plante salbatice care par a vrea sa puna stapanire pe istoria acestui loc. Candva poate sediu de ambasada sau de palat prezidential. Timpul a sters aproape toate amintirile. Singurele indicii ramase sunt cateva urme de tablouri pe pereti - martori ai unui alt timp.

Mobilierul e, dupa cum se vede, si el neobisnuit. Adio fotoliilor din piele neagra. Scaunele de lemn provin din scolile de altadata. Si nu intamplator. Pentru ca ideile care circula intre acesti pereti joaca un rol deloc de neglijat in "educatie".

Stil (voit) rustic (rudimentar?). Asigurarea confortului trece pe alt plan,; ideea e de a favoriza comunicarea, interactiunea, invatarea la toate nivelurile, fara diferente intre voluntarul intr-o asociatie si marele sef de multinationala. Toti construiesc impreuna. Cu modestie si respect (fata de celalalt si fata de tot ceea ce ne inconjoara).

In ziua de azi se vorbeste despre "dezvoltare durabila" cu referire la te miri ce. Cei de la Comptoir Général cred ca a se dezvolta "durabil" incepe in primul rand prin a nu (re)nega ceea ce a durat deja mult timp.

Oricat ar parea de diferite si poate chiar ciudate, toate elementele ce compun acest decor se armonizeaza intr-un patchwork coerent si cu personalitate.

*Dezvoltare durabila: concept ce defineste o crestere economica prin care este asigurat un nivel corespunzator de bunastare nu numai pe termen scurt sau mediu, ci si pe termen lung. Dezvoltarea este durabila daca raspunde necesitatilor curente ale societatii, fara a le compromite pe cele ale generatiilor viitoare.

Pe scurt: dezvoltare economica ce respecta principiile de protectie a mediului si de echitate sociala (triplul echilibru intre om, planeta si profit).

*Responsabilitate sociala: aplicarea principiilor de dezvoltare durabila la nivelul intreprinderilor.

Responsabilitatea sociala a companiilor este angajamentul continuu asumat de catre companii de a avea un comportament etic si de a contribui la dezvoltarea economica, imbunatatind, in acelasi timp, calitatea vietii angajatilor si familiilor acestora, a comunitatilor locale si a societatii in general.

Parfum de primavara

2009-03-05T22:42:00.003+01:00

Am inceput lucrul serios, birou pana la 8 seara, cina pe la 9, somn putin dupa miezul noptii... Mai vad primavara pe fereastra si... intr-un mail publicitar.

Parisul ca sursa de inspiratie pentru un marketing... de succes: cateva picaturi de parfum menite sa-ti aduca primavara.

Cum ar fi sa te strecori in pielea eroinei din spotul publicitar al Sofiei Copolla? Sa descoperi Parisul intr-o plimbare cu bicicleta, cu un popas dulce la patiseria preferata a reginei Angliei, o escala insorita intr-un colt de parc...

Atmosfera à la parisienne garantata:

Sous le ciel de Paris - Edith Piaf

2009-02-16T22:12:00.002+01:00

Intermezzo muzical... J'adore!

Sper sa-ti transmita macar o adiere de parfum parizian autentic...

Parisul prin ochii unui parizian

2009-02-15T20:25:00.007+01:00

L-am ales pe Jeremy pentru acest prim interviu (dintr-o serie mai lunga) in mod evident pentru ca e parizian, pentru ca il cunosc si il consider o persoana oarecum cheie in parcursul meu profesional aici, dar mai presus de toate aceste aspecte, pentru ca il consider o persoana remarcabila.

Nu vreau sa intru in prea multe amanunte aici, cu atat mai mult cu cat sunt sigura ca va incerca sa traduca ceea ce am scris (:-P) si, cum e si modest pe deasupra, imi va face observatie ca il complimentez prea mult.

Pe scurt: Jeremy are aproape 26 de ani si e pe cale de a-si implini cel mai mare vis - acela de a contribui la schimbarea lumii. Suna utopic sau cel putin neserios, insa ambitia fara margini a acestui tanar il conduce cu pasi mici, dar siguri, catre scopul sau. La nici 25 de ani, Jeremy a creat impreuna cu alti doi prieteni o firma care a reusit deja sa-si creeze un nume in mediul de specialitate. Verteego, impreuna cu care am avut si eu ocazia - si sansa - sa lucrez pentru cinci luni, propune solutii in domeniul dezvoltarii durabile si a responsabilitatii sociale a companiilor. Iar Jeremy e locomotiva care antreneaza intregul angrenaj, cu pricepere si talent, cu o energie iesita din comun, cu o pasiune impresionanta (si nu in ultimul rand, inconjurat de o echipa care ii seamana intru totul). Am zis ca nu-l elogiez, in consecinta ma voi opri aici.

10 intrebari pentru a descoperi Parisul prin ochii lui Jeremy

1. Care sunt locurile tale preferate in Paris si de ce?

Pai, imi place foarte mult Ile du Cygne (n.a. Insula Lebedei), in al 15-lea arondisment, pentru mica statuie a Libertatii, dar si pentru ca acolo obisnuiam sa-mi petrec timpul plimbandu-ma nestingherit sau la o discutie cu prietenii.

Imi mai plac: Parcul Monceau (al 17-lea arondisment) , atat vara, cat si iarna, datorita aleilor largi, florilor si peluzelor bine intretinute; gradinile Observatotului (al 14-lea arondisment) - din aceleasi motive - si in sfarsit Podul Louis Philippe, pentru ca acolo am cerut-o in casatorie pe logodnica mea (ne casatorim peste cateva saptamani), dar si pentru ca e un loc unic, unde toata istoria Parisului pare ca se desfasoara sub privirea ta: se poate vedea Primaria Parisului, turnul Jussieu, curtea catedralei Notre-Dame, Insula Saint-Louis si alte asemenea minunatii.

2. Ce-ti place cel mai mult la acest oras?

Mmm, surasul starnit de simpla pronuntare a cuvantului "Paris" atunci cand sunt intrebat in strainatate de unde vin.

3. Si ce anume iti displace?

Ca majoritatii parizienilor... parizienii! :)

Nu, serios, cred ca Parisul se bazeaza mult prea mult pe trecutul si istoria sa si se proiecteaza prea putin in viitor. Competitia intre marile capitale europene e cat se poate de reala (Londra, Milano, München, Berlin, Bruxelles... ) , iar Parisul dispune de atuuri al caror potential ar trebui scos la iveala cat mai repede posibil.

Metropola europeana care va reusi sa plaseze preocuparea pentru mediu (si bunastarea cetatenilor sai din acest punct de vedere) in centrul politicii sale urbanistice, cea care va fi capabila sa tina sub control decalajul intre cei mai defavorizati si cei privilegiati, si sa atraga in acelasi timp talente din lumea intreaga, dar si investitii in inovatie, este cea care va reusi sa devina un fel de New York al Europei si sa redea un alt sens notiunii de oras.

Parisul e un oras mult mai putin cosmopolit decat pare: nivelul de segregare sociala este unul inca destul de important, in special in domeniul muncii, iar situatia este cu atat mai problematica cu cat e vorba de ceva tacit, implicit, chiar de ordin cultural, si in consecinta mai dificil de schimbat.

4. Revenind la un registru mai soft... In ce anotimp preferi Parisul?

De departe primavara. Pentru ca dupa, urmeaza vara, toamna...

5. Unde iesi de obicei?

In ultima vreme nu ies foarte des, mai exact de cand am infiintat o societate, Verteego, pe care tu o cunosti foarte bine, Raluca, prin prisma stagiului foarte reusit pe care l-ai facut aici (n.a. Am ezitat daca sa las acest paragraf sau nu, dar in final sunt cuvintele lui, n-am sa-l cenzurez!)

Cand se intampla sa mai am timp, ies cu prietenii la restaurant, merg la expozitii si, nu in ultimul rand, raman un impatimit al jazzului de calitate. Si concerte de Jazz gasesti cate vrei la Paris!

6. Apropo de restaurante, care sunt preferatele tale?

Casa Bini, un mic restaurant italian (toscan, mai exact) excelent, la Odéon. E o ambianta foarte bobo (n.a. bobo e un termen ce provine de la expresia bourgeois bohème folosit in mod curent pentru a descrie stilul sic, usor nonsalant al parizienilor mai instariti) - gen profi de facultate, senior executives... - insa meniul e cu adevarat unic. Daca aveti ocazia sa mergeti cand se servesc gnocchi, va sfatuiesc sa nu stati prea mult pe ganduri.

Apoi, eu sunt un mare fan al bucatariei japoneze: chiar daca e vorba de un lant de restaurante, Matsuri ramane unul din preferatele mele, in special cel de pe bulevardul Victor Hugo. Servirea e rapida si se mananca bine.

7. Si in privinta hainelor... de unde te imbraci?

De oriunde, cand am cateva minute libere si in special o nevoie urgenta.

In schimb, sunt intotdeauna foarte atent la tara de provenienta a hainelor: ca si in cazul fructelor si legumelor, incerc sa cumpar cat mai mult posibil de pe plan local (de exemplu in Europa), si nu din motive de ordin "nationalist", ci pentru ca, in ciuda faptului ca pretul hainelor pe care le cumpar e unul mai mare, costul lor din punct de vedere al mediului va fi unul mai mic. Si asta ma face sa fiu mandru ca le port.

8. Care e cea mai frumoasa amintire a ta legata de Paris?

Ocazia de a putea organiza un seminar la Assemblée Nationale (n.a. Camera Deputatilor).
S-a intamplat acum cativa ani, cand inca faceam parte dintr-o asociatie de geo-politica a Orientului Mijlociu, AFIDORA, ce organiza astfel de evenimente tematice. Pentru a obtine sala am beneficiat de ajutorul unui deputat, Pierre Lellouche, care ne-a acordat increderea sa.

9. Ne-ai vorbit despre Paris. Spune-ne cate ceva si despre tine. Cum te-ai caracteriza in 3 cuvinte?

Dinamic
Creativ
Idealist

10. 3 adjective pe care nu le-ai folosi niciodata pentru a te descrie

Rabdator
Artist
Slab - dar asta se va schimba! :)

Merci Jeremy! Iar tu ramai sa vezi cine ne mai povesteste despre Paris.

Capitala mondiala a modei

2009-02-15T11:13:00.006+01:00

Preiau ideea asta de pe un alt blog, mi se pare GENIALA! :)))

Nu se putea sa nu vorbim si despre moda la Paris! :) (Cu toate ca "tendintele" nu mai sunt actuale, pictorialul a aparut in vara lui 2007, dar cum banuiesc ca nu e vreun pericol sa ne imbracam prea curand de la Chanel & Co :)... Voilà!)

No comment

Ce zici?

O dimineata insorita

2009-02-14T14:33:00.019+01:00

Prima zi de weekend in care ai impresia ca a venit primavara, desi temperatura inca se incapataneaza sa te aduca la realitate. Plimbare in Bois de Boulogne, vestul parizian.

Toata lumea face jogging, evident... mai putin eu care tre' ca dau impresia de paparazzo plictisit...

... sau doamna care cred ca a gresit filmul (ei, da, nu e totul asa glamour! :)) ):

(Ah, nu sunt rea, dar ce-i cu pantalonii aia, si roz sclipicios,
si ZIUA (??!!), si asta ca sa ma leg doar de unul dintre elemente hmm...)

Nu mai bine admiram peisajul?

Si uite cum mi-am adus aminte si de faimoasa zi de 14 februarie... :-)

Bois de Boulogne, fostul teren de vanatoare al regilor Frantei, a devenit unul din locurile de promenada preferate ale parizienilor. O anumita zona a padurii are si o poveste ceva mai deosebita, dar asta intr-un post viitor, cand o sa ajung odata sa fac niste poze noaptea. ;-)

Ce ti-am zis eu cu Parisul altfel?

2009-02-13T21:06:00.002+01:00

:)))

Iata-l si privit cu ironie. E putin off topic, dar m-am amuzat mult la clipul asta:

Ceilalti ...la Paris

2009-02-12T21:03:00.004+01:00

Cultura, arta, arhitectura, haute couture, gastronomie, eleganta, stil, sarm, rafinament, spirit boem... as mai putea continua dar cred ca ai inteles ideea. Inainte sa ma opresc insa, as mai adauga un singur lucru: diversitate. Diversitate de orice, dar cea la care ma gandesc acum este cea a oamenilor. Bineinteles ca oamenii sunt "diversi" peste tot, insa intr-o metropola (nu-mi place deloc termenul, dar nu-mi vine in minte altul pe moment!) ca Parisul, unul dintre primele lucruri pe care le remarci este aceasta imensa diversitate: oameni de toate originile, culorile, culturile.

Paranteza: Nu vreau sa comentez acum aspectele traiului lor impreuna (nu mi se pare nimic remarcabil in asta, cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte dintre ei nici macar nu au facut o astfel de alegere in mod direct si intentionat), trai ce de altfel nici nu e intotdeauna unul armonios - il gasesc pur si simplu firesc. Suntem, nu-i asa, cetateni ai lumii.

Toata aceasta introducere pentru a spune de fapt ca sunt trista - imi propusesem sa merg la o expozitie si tocmai am aflat ca azi a fost ultima zi. Sec.

Asa ca m-am gandit sa ma consolez povestindu-ti tie despre ea. Pentru ca merita, pentru ca ideea e atat de simpla si atat de geniala in acelasi timp, pentru ca e pacat sa nu stii despre ea.

6 milliards d'Autres, 6 miliarde de... altii decat fiecare dintre noi. Un proiect lansat in 2003 de catre celebrul fotograf Yann Arthus-Bertrand, fondator al asociatiei GoodPlanet ce militeaza pentru cauze ecologice.

6 ani de munca, 5000 de interviuri, 75 de tari in incercarea de a-l descoperi pe Celalalt, de a afla ce ne uneste si ce ne separa. De a ne intelege. De a ne asculta povestile si a invata ca suntem diferiti si la fel. Dupa cum spun insisi realizatorii, o incercare de a ne reuni diversitatea si de a revela universalul din noi. Daca ti se pare prea filozofic, urmareste filmarile. Nu vreau sa le spun interviuri, pentru ca acest cuvant nu are nimic de-a face cu povestile acestor oameni. 5000 de povesti si tot atatea portrete ale existentei umane. De la pescarul brazilian la tanarul australian fara picioare care vorbeste despre bucuria de a trai, de la mama romanca a carei singura dorinta e sa-si stie copiii in siguranta la batranul care nici nu-si mai aduce aminte cand s-a indragostit, dar stie ca a fost ceva "euforic".

Pentru a gasi un "limbaj" comun, realizatorii au facut apel la acelasi set de 40 de intrebari despre aspecte esentiale in viata oricaruia dintre noi: dragoste, speranta, familie, frica, bucurie, libertate, moarte, amintiri, vise...

Tu ce ai schimba la viata ta?

Cineva si-ar dori o sansa la educatie... Altcineva nu ar schimba nimic, s-ar bucura sa traiasca in continuare ca si pana acum, facandu-se utila societatii si tarii sale... Chiar daca viata sa nu a fost tocmai usoara (traieste in Cecenia), aceasta femeie nu ar schimba absolut nimic. Daca cineva si-ar dori sa fi putut petrece mai mult timp alaturi de mama sa... altcineva ar vrea sa-si poata schimba parintii. Sau barbatul. Un altul si-ar dori sa fie macar o data femeie pentru a experimenta miracolul nasterii cunoscut alaturi de sotia sa. Batranul din Burkina Faso ar vrea sa poata fi mai bun cu cei din jur. O femeie din Mexic isi doreste sa fie din nou tanara si sa mearga la bal.

O lectie de viata de la Bruno... (in engleza)

Mai multe pe site-ul www.6milliardsdautres.org. Sunt si cateva povesti de romani.

Personaje mai vesele sau mai triste, profunde sau superficiale, impacate sau cu regrete, intelepte, tinere, pline de viata, resemnate, optimiste, traumatizate, impresionante uneori pana la lacrimi sau care poate ca nu-ti inspira nimic, aproape, departe, dificil de situat, solitare, timide, reci, sincere ... vii!

S-au confesat din 10 ianuarie pana pe 12 februarie la Grand Palais.

Povestile lor ne provoaca, ne fac sa ne punem intrebari despre noi insine si despre valorile societatii in care traim.

Tu ce crezi?

La femme parisienne

2009-02-10T14:17:00.018+01:00

Se spune ca Parisul nu ar fi Paris fara... parizience. In incercarea de a aduce un omagiu acestor femei cu alura chic si misterioasa, un tanar fotograf francez, pe numele lui Baudouin, a lansat un proiect ce le are ca protagoniste pe parizience – proiect intitulat pur si simplu "J e suis une parisienne".

Fotograf la revista Elle, Baudouin si-a propus sa imortalizeze 100 de femei (parizience) in universul lor cel mai intim, adica la ele acasa.

Parizianca, prin excelenta incarnare a mitului feminin. Imagine a elegantei si a unui stil de viata. Deseori visate, iubite, obiect al fanteziilor… dar rareori dezvaluite, Pariziencele raman un mister. Fiecare dintre noi isi construieste o imagine a Pariziencei, dar cine este ea cu adevarat ? Cum se imbraca, ce mananca, unde si cum traieste, cum imbatraneste… iata doar cateva din secretele ce trebuie descoperite.

Proiectul presupune fotografierea Pariziencelor acasa la ele. Parizience obisnuite care nu sunt neaparat actrite, cantarete sau creatoare de moda. Parizience nascute la Paris, care au crescut si au mers la scoala aici, care s-au casatorit si au facut copii aici… Parizience care nu au nimic de-a face cu provincialele sau strainele venite la Paris si care nu vor decat sa se joace de-a parizianca, pentru a ascunde ca de fapt nu sunt. Parizience eliberate de complexe, care nu au nevoie sa devina parizience pentru ca sunt deja. Si ele sunt o parte din ceea ce inseamna Parisul. (www.baudouin.fr)

Cateva imagini... I am a Parisian Lady

In curand iti voi face cunostinta cu alte personaje din peisajul parizian - si nu doar femei.

Persoane pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului si despre care cred ca incarneaza cu succes portretul parizianului sau care, din contra, sunt complet atipice.

Sau pur si simplu chipuri noi care se intampla sa imi starneasca interesul.

Meniu pentru o zi de iarna

2009-02-08T12:51:00.011+01:00

Avertisment: Nerecomandat sub nicio forma persoanelor care tin sau si-au propus sa tina un regim... (Eu nu-mi mai propun, dar dupa experienta asta ar fi trebuit sa nu mai mananc nimic cel putin o saptamana.)

La invitatia unui prieten gurmand, am testat de curand un meniu "frantuzesc" cel putin hipercaloric. Sa nu mai zica nimeni ca romanii au o ... "cuisine" prea grea, prea grasa, prea putin rafinata etc. Cum arata acest meniu "fin": en entrée - o delicioasa raclette , urmata de... o fondue... clasica, adica pe baza de branza, insotita de una ceva mai deosebita, pe numele ei "fondue bourguignonne" (explicatii imediat). Stropite bineinteles din belsug cu un Bordeaux ...rosu.

OK, patru persoane pe doua fondue, nimic mai anormal, avand in vedere ca aceasta specialitate culinara se serveste in grup... Dintr-una intr-alta insa, m-am mai trezit cu inca doua astfel de "exemplare" pe masa - si inca o sticla de vin, se putea altfel? Totul s-a consumat aproape fara probleme. Ceva de genul "hai sa terminam odata, macar sa fim linistiti". Linistita asa cum eram eu, spre miezul noptii se apropie momentul desertului. Pffff ce sa fie, ce sa fie... pai o fondue au chocolat, ce altceva?! Si gata, meniul se termina aici, nu de alta, dar se inchide restaurantul.

Care restaurant se afla pe undeva pe langa Panthéon, pe o straduta (42, rue de la Montagne Sainte Geneviève) si se numeste L'Etoile du Berger, in caz ca ajungi pe la Paris si ti se face pofta. Ambianta cu adevarat relaxata, oameni simpatici, chelneri si mai si (poate si datorita faptului ca erau chiar proprietarii) si o pisica neagra aducatoare de... un apetit sanatos, se pare!

Meniu

Entrée: Raclette

Racleta are la baza o branza speciala care se incalzeste si se mananca impreuna cu cartofi fierti, mezeluri, diverse legume proaspete sau murate... pe scurt, se poate manca mai cu orice, in functie de preferinte! Libertate totala.

In restaurante se foloseste de obicei un dispozitiv ca cel din imaginea alaturata, branza fiindu-ti servita deja topita pe farfurie.

Eu insa prefer o alta varianta, mult mai interesanta, mai haioasa si chiar mai gustoasa: racleta "de apartament", care se asaza in mijlocul mesei pentru ca fiecare sa-si poata prepara singur branza si sa o poata combina direct cu diversele garnituri.

Ea arata asa:

Plat: Fondue Savoyarde + Fondue Bourguignonne

Prima: Branza topita la foc mic (Comté, Beaufort...) preparata dupa diverse retete cu vin, usturoi, mirodenii... in care se inmoaie bucati de paine, cartofi fierti, legume, mezeluri (ca la raclette) cu ajutorul unor furculite speciale.

A doua: Recipientul care se asaza pe foc contine ulei, in care se prajesc bucatelele de carne de vita cruda. Se serveste cu o varietate de sosuri dulci sau picante.

Tip: Amestecul dintre carnea prajita si branza topita e delicios, recomand!

Dessert: Fondue au chocolat

Comentariile sunt de prisos.

De ce

2009-02-05T11:39:00.003+01:00

Totul a inceput in momentul in care am simtit pentru prima data nevoia sa plec din Paris. Nu definitiv - ci sa evadez, pur si simplu, o zi, un weekend, ALTUNDEVA.

Eram cum nu se poate mai mirata in momentul in care diverse cunostinte isi manifestau astfel de dorinte bizare in ochii mei de "novice" coplesita de fascinatia acestui oras. De ce? De ce si-ar dori acesti oameni sa fie intr-un alt loc, cand aici poti gasi atatea, cand milioane de alti oameni din toate colturile lumii si-ar dori sa fie in locul lor? Sau macar sa ajunga sa viziteze Parisul o singura data?

A fost un mister total pana in momentul in care am simtit-o si eu, dorinta aceasta. M-am trezit spunand ca in cele din urma mi-ar placea o casa undeva la tara, in mijlocul naturii, unde sa-mi petrec timpul linistita, cu ceea ce conteaza cu adevarat. Habar n-am daca mai devreme sau mai tarziu voi ajunge sa fac asta, cert este ca de atunci mi-a incoltit in minte ideea ca mai am atatea de facut aici! Atatea de descoperit, din plin, cu toate simturile...

Si nu, nu a fost nici macar dragoste la prima vedere. Dar ceea ce a inceput ca o reactie de auto-aparare ("Ce-i cu atatea masini? / Cat zgomot!! / Ce aglomerat... / Offff, cati turisti! /Ce scump e totul!! / Nu inteleg nimic din tot ce zic astia in jurul meu! / Hai, intreaba tu...") s-a transformat in curand in... mmmnu, nu iubire sau admiratie, nici impresia de a avea vreun privilegiu, ci mai degraba un sentiment de neimplinire legat ca faptul ca nu reuseam sa profit de tot ceea ce mi se oferea. Si acest sentiment persista si acum. E de altfel unul dintre motivele pentru care m-am hotarat sa-mi iau acest angajament -public - de a explora Parisul in toate aspectele lui, mai mult sau mai putin turistice, cu scene si imagini din viata de zi cu zi.

Un tablou uman al celei mai vizitate metropole din lume; nu ghid turistic, in niciun caz literatura, nici macar jurnal de calatorie. Pur si simplu impresii si trairi, locuri nevizitate de turisti, restaurante si cafenele cu farmec, evenimente in aparenta banale care dau culoare si personalitate noului meu "acasa".

Si in acelasi timp o scrisoare catre prieteni. Pentru ca uneori mi-e dor de casa si de ei si nu apuc sa le-o spun, pentru ca asteapta poate raspunsuri mai ample la intrebarea "Ce faci?", iar pana acum nu am gasit nici o metoda de prelungire a zilelor la mai mult de 24 de ore.

Dar si pentru toti cei care vor sa descopere un oras... in alt fel. Pentru cei ca mine, carora nu le-au placut niciodata in mod deosebit muzeele si nu au plecat in calatorie cu lista de monumente de vizitat in buzunar (fara a le contesta valoarea, frumusetea si utilitatea!). Si pentru toti cei ce cred ca un loc, oricare ar fi el, dar cu atat mai mult unul turistic, inseamna mai mult decat niste imagini banale de carte postala.

A bientôt ;-)