Meniu pentru o zi de iarna

Avertisment: Nerecomandat sub nicio forma persoanelor care tin sau si-au propus sa tina un regim... (Eu nu-mi mai propun, dar dupa experienta asta ar fi trebuit sa nu mai mananc nimic cel putin o saptamana.)

La invitatia unui prieten gurmand, am testat de curand un meniu "frantuzesc" cel putin hipercaloric. Sa nu mai zica nimeni ca romanii au o ... "cuisine" prea grea, prea grasa, prea putin rafinata etc. Cum arata acest meniu "fin": en entrée - o delicioasa raclette , urmata de... o fondue... clasica, adica pe baza de branza, insotita de una ceva mai deosebita, pe numele ei "fondue bourguignonne" (explicatii imediat). Stropite bineinteles din belsug cu un Bordeaux ...rosu.

OK, patru persoane pe doua fondue, nimic mai anormal, avand in vedere ca aceasta specialitate culinara se serveste in grup... Dintr-una intr-alta insa, m-am mai trezit cu inca doua astfel de "exemplare" pe masa - si inca o sticla de vin, se putea altfel? Totul s-a consumat aproape fara probleme. Ceva de genul "hai sa terminam odata, macar sa fim linistiti". Linistita asa cum eram eu, spre miezul noptii se apropie momentul desertului. Pffff ce sa fie, ce sa fie... pai o fondue au chocolat, ce altceva?! Si gata, meniul se termina aici, nu de alta, dar se inchide restaurantul.

Care restaurant se afla pe undeva pe langa Panthéon, pe o straduta (42, rue de la Montagne Sainte Geneviève) si se numeste L'Etoile du Berger, in caz ca ajungi pe la Paris si ti se face pofta. Ambianta cu adevarat relaxata, oameni simpatici, chelneri si mai si (poate si datorita faptului ca erau chiar proprietarii) si o pisica neagra aducatoare de... un apetit sanatos, se pare!



Meniu

Entrée: Raclette

Racleta are la baza o branza speciala care se incalzeste si se mananca impreuna cu cartofi fierti, mezeluri, diverse legume proaspete sau murate... pe scurt, se poate manca mai cu orice, in functie de preferinte! Libertate totala.

In restaurante se foloseste de obicei un dispozitiv ca cel din imaginea alaturata, branza fiindu-ti servita deja topita pe farfurie.

Eu insa prefer o alta varianta, mult mai interesanta, mai haioasa si chiar mai gustoasa: racleta "de apartament", care se asaza in mijlocul mesei pentru ca fiecare sa-si poata prepara singur branza si sa o poata combina direct cu diversele garnituri.

Ea arata asa:

Plat: Fondue Savoyarde + Fondue Bourguignonne

Prima: Branza topita la foc mic (Comté, Beaufort...) preparata dupa diverse retete cu vin, usturoi, mirodenii... in care se inmoaie bucati de paine, cartofi fierti, legume, mezeluri (ca la raclette) cu ajutorul unor furculite speciale.

A doua: Recipientul care se asaza pe foc contine ulei, in care se prajesc bucatelele de carne de vita cruda. Se serveste cu o varietate de sosuri dulci sau picante.

Tip: Amestecul dintre carnea prajita si branza topita e delicios, recomand!


Dessert: Fondue au chocolat

Comentariile sunt de prisos.

De ce

Totul a inceput in momentul in care am simtit pentru prima data nevoia sa plec din Paris. Nu definitiv - ci sa evadez, pur si simplu, o zi, un weekend, ALTUNDEVA.

Eram cum nu se poate mai mirata in momentul in care diverse cunostinte isi manifestau astfel de dorinte bizare in ochii mei de "novice" coplesita de fascinatia acestui oras. De ce? De ce si-ar dori acesti oameni sa fie intr-un alt loc, cand aici poti gasi atatea, cand milioane de alti oameni din toate colturile lumii si-ar dori sa fie in locul lor? Sau macar sa ajunga sa viziteze Parisul o singura data?

A fost un mister total pana in momentul in care am simtit-o si eu, dorinta aceasta. M-am trezit spunand ca in cele din urma mi-ar placea o casa undeva la tara, in mijlocul naturii, unde sa-mi petrec timpul linistita, cu ceea ce conteaza cu adevarat. Habar n-am daca mai devreme sau mai tarziu voi ajunge sa fac asta, cert este ca de atunci mi-a incoltit in minte ideea ca mai am atatea de facut aici! Atatea de descoperit, din plin, cu toate simturile...

Si nu, nu a fost nici macar dragoste la prima vedere. Dar ceea ce a inceput ca o reactie de auto-aparare ("Ce-i cu atatea masini? / Cat zgomot!! / Ce aglomerat... / Offff, cati turisti! /Ce scump e totul!! / Nu inteleg nimic din tot ce zic astia in jurul meu! / Hai, intreaba tu...") s-a transformat in curand in... mmmnu, nu iubire sau admiratie, nici impresia de a avea vreun privilegiu, ci mai degraba un sentiment de neimplinire legat ca faptul ca nu reuseam sa profit de tot ceea ce mi se oferea. Si acest sentiment persista si acum. E de altfel unul dintre motivele pentru care m-am hotarat sa-mi iau acest angajament -public - de a explora Parisul in toate aspectele lui, mai mult sau mai putin turistice, cu scene si imagini din viata de zi cu zi.

Un tablou uman al celei mai vizitate metropole din lume; nu ghid turistic, in niciun caz literatura, nici macar jurnal de calatorie. Pur si simplu impresii si trairi, locuri nevizitate de turisti, restaurante si cafenele cu farmec, evenimente in aparenta banale care dau culoare si personalitate noului meu "acasa".

Si in acelasi timp o scrisoare catre prieteni. Pentru ca uneori mi-e dor de casa si de ei si nu apuc sa le-o spun, pentru ca asteapta poate raspunsuri mai ample la intrebarea "Ce faci?", iar pana acum nu am gasit nici o metoda de prelungire a zilelor la mai mult de 24 de ore.

Dar si pentru toti cei care vor sa descopere un oras... in alt fel. Pentru cei ca mine, carora nu le-au placut niciodata in mod deosebit muzeele si nu au plecat in calatorie cu lista de monumente de vizitat in buzunar (fara a le contesta valoarea, frumusetea si utilitatea!). Si pentru toti cei ce cred ca un loc, oricare ar fi el, dar cu atat mai mult unul turistic, inseamna mai mult decat niste imagini banale de carte postala.

A bientôt ;-)