Cristiana Bretz, solista, e mult mai tanara decat ma asteptam (25 de ani), frumoasa, simpatica, expresiva, comunicativa si modesta. O voce puternica.
La pian, Alina Pavalache, care traieste in Franta din 1990.
In program: George Enescu, Richard Strauss si cateva arii de opera (Mozart, Dvorak, Puccini si Dendrino). La final am avut parte si de un duet cu Stéphane Dénépoux, tare amuzant.
Cel mai mult mi-a placut Rusalka lui Dvorak. Imi pare bine ca m-am dus; nu a fost ceva extraordinar, dar atmosfera, locul, personalitatea artistilor si faptul ca au cantat pentru noi, in micuta sala de concert a ambasadei, au contribuit la reusita evenimentului. Nu ma pricep eu cine stie ce, dar mi-ar fi placut sa aleaga alte opere. In final, muzica clasica e la fel ca orice alt gen de muzica: imposibil sa-ti placa tot. Insa are un merit deosebit, acela de a-ti induce o anume stare de spirit, si de asta am avut parte.
P.S.: Daca cineva care a fost la concert si a facut poze ajunge intamplator sa citeasca aceste randuri, rog frumos sa-mi trimita si mie cateva, ale mele sunt inutilizabile.
La pian, Alina Pavalache, care traieste in Franta din 1990.
In program: George Enescu, Richard Strauss si cateva arii de opera (Mozart, Dvorak, Puccini si Dendrino). La final am avut parte si de un duet cu Stéphane Dénépoux, tare amuzant.
Cel mai mult mi-a placut Rusalka lui Dvorak. Imi pare bine ca m-am dus; nu a fost ceva extraordinar, dar atmosfera, locul, personalitatea artistilor si faptul ca au cantat pentru noi, in micuta sala de concert a ambasadei, au contribuit la reusita evenimentului. Nu ma pricep eu cine stie ce, dar mi-ar fi placut sa aleaga alte opere. In final, muzica clasica e la fel ca orice alt gen de muzica: imposibil sa-ti placa tot. Insa are un merit deosebit, acela de a-ti induce o anume stare de spirit, si de asta am avut parte.
P.S.: Daca cineva care a fost la concert si a facut poze ajunge intamplator sa citeasca aceste randuri, rog frumos sa-mi trimita si mie cateva, ale mele sunt inutilizabile.
