Va veni la Paris

Si pentru ca e ziua lui azi, ii uram La multi ani!

El a vrut sa fie celebru...

La multi ani deci, amice Ciprian!

Pastele la romani

Romanul plecat prin Occident e de regula destul de usor de recunoscut inainte chiar de a deschide gura. Intrezarirea a doua perechi de picioare la deschiderea usilor metroului ma face sa-mi ridic nasul din cartea de pe genunchi. Doamna intr-un elegant deux-pièces alb-negru, gambe perfecte, inele de aur pe toate degetele si pantofi ascutiti din imitatie de piele. Nelipsita poseta de musama si pardesiu de piele turceasca. Domnul, si el elegant, costum si palton trei-sferturi, accesorizate de un inel-stampila (in limbaj comun "ghiul" - grrrrr insasi sonoritatea cuvantului imi provoaca fiori). Odrasla primenita si ea de sarbatoare.

Deduc ca vor cobori la aceeasi statie de metrou ca si mine. Nerabdarea in a-mi confirma ipoteza ma face sa-mi ciulesc urechile la scurtul schimb de replici intre mama si fiu. Neconcludent. Usor dezamagita, imi intorc privirea catre cartea de pe genunchi, consolandu-ma cu gandul ca nu mai e mult pana la Maubert-Mutualité, statia unde trebuia sa cobor. Am un oarecare sentiment de satisfactie cand, ajunsa la destinatie, banuiala mi se confirma. Nu stiu exact cum se ajunge la biserica ortodoxa romana, dar sper sa ma pot tine dupa cuplul in cauza. Domnul se opreste parand ca recunoaste pe cineva. Continuand sa merg in spatele doamnei cu copilul, un Hristos a-nviat imi starneste un zambet in coltul gurii. Am avut dreptate. Mai mereu am.

Pe scarile rulante de la iesire un grup de domnisoare cochete imi atrage atentia. Hai, fata, scoate odata umbrela aia, nu vezi ca ploua?! Le-am recunoscut si pe ele inainte de a le auzi.

In aceasta dimineata tarzie de duminica, cautarea luminii in suflet si a sentimentului de acasa ne uneste pe toti in drumul catre biserica romaneasca din Paris. Ploua marunt si des peste telefoanele mobile (pen)ultima generatie ale credinciosilor ce, neavand loc in biserica, asista la slujba de Paste prin intermediul ecranului plat agatat la intrare.

Cateva personaje, in ordine aleatorie: pitzipoanca cu botic, doamna de etnie rroma cu mana intinsa intu primirea cuvenitei pomeni pascale, studenta chic, baiatul cu cercel in ureche si cel cu adidasi noi (sau era acelasi?!), domnisoara cu bucle de ocazie, vanzatorul de lumanari, doamna-cu-copil (Stai, draga, potolit, nu pot sa te iau in brate ca ma doare spinarea! - ce te doare?! aah, spi-na-rea!).

Si altii. Fiecare pregatit de sarbatoare cu ce a considerat ca fiind hainele bune. Indispensabile pentru primirea luminii in suflet. Si cum primirea luminii e un lucru important, n-ar fi bine totusi sa ne strecuram printre toti oamenii astia care asteapta in ploaie in fata bisericii pentru ca in mod vizibil nu mai e loc inauntru; sa ne strecuram usor pana in fata daca se poate. Daca nu, mai impingem putin. Las' ca se dau ei la o parte. Ei, asteapta! Hai ca merge. Hristos a inviat si la romanii din Paris.

La multi ani

eta: despre mine cand scrii?
Raluca: cand o sa meriti
eta: =))
eta: azi e ziua
eta: mea
eta: :P

Marion Cotillard

E "Taxi" la televizor. Cu ea:

A devenit celebra in toata lumea dupa rolul din "La vie en rose" (titlul original "La Môme"), in urma caruia a obtinut atat Globul de aur, cat si premiul BAFTA, un César si un Oscar.

Iata cum a fost sarbatorita victoria ei pe strazile din Los Angeles:

I'm definitely a fan.











Si cea mai recenta imagine a firmei Dior:

Pastele la Paris

Stii ca vine datorita invaziei de oua de ciocolata din magazine. Incepe cam de vineri seara. Cum se manifesta? Ambuteiaje spre toate iesirile din oras. Normal, doar e weekend prelungit. Pastele nu simbolizeaza mai nimic pentru francezi, Franta fiind una din cele mai laice tari din Europa. Magazinele de la mine din cartier aveau azi program normal, unii dintre colegii mei chiar au stabilit o intalnire de lucru.

In general exista trei variante de petrecere a acestei sarbatori:

1. plecatul din oras (de multe ori weekend la casa de la tara, sau la casa de la tara a unui prieten)

2. pranz in familie (de regula in regiunea pariziana, daca e sa ne luam dupa numarul de masini de pe autostrada spre ora 12 si spre ora 19)

3. "vanatoare de oua" prin parcuri sau alte locuri in aer liber (in special pentru cei ce au copii)

Toate asezonate generos cu oua de ciocolata. Traiasca ouale de ciocolata, altfel chiar ar fi o zi ca oricare alta. In care se mananca totusi miel, ca si la noi... mai putin in cazul proprietarilor tuturor masinilor parcate in fata asa-ziselor restaurante de-a lungul autostrazii. As prefera sa stau acasa decat sa ma duc sa mananc friptura la fast-food. Sau chiar sa mananc oua de ciocolata.

Coco avant Chanel - avanpremiera pe Champs Elysées

Azi m-am simtit importanta trecand printre zecile de aparate de fotografiat si camere de filmat adunate pe Champs Elysées in fata unui cinematograf. Nu ma asteptau pe mine din pacate. Din nou o avanpremiera se pare, numai ca de data asta au uitat sa ma invite hmmm... :) Un film pe care as vrea sa-l vad.

Audrey Tautou (Amélie) in rolul lui Coco Chanel (pe numele sau adevarat Gabrielle Chanel).

Povestea unei fetite crescute intr-un orfelinat impreuna cu sora sa, asteptand in zadar , duminica de duminica, un tata care sa vina sa le ia de acolo. O croitoreasa oarecare ce coase tivuri la fuste intr-un mic atelier de provincie. O ucenica curtezana ce-si gaseste refugiul langa un protector din lumea buna. O indragostita constienta ca nu va fi "femeia nimanui". O rebela pe care conventiile modei de atunci o impiedica sa respire, si care prefera sa se imbrace in camasile iubitilor sai. Povestea lui Coco Chanel, deja o intruchipare a femeii moderne, inainte chiar de a o inventa.

Viata mea e povestea - uneori dramatica - a femeii singure, a necazurilor ei, a maretiei ei, a luptei inegale, dar pasionante, pe care trebuie sa o duca impotriva ei insesi, a barbatilor, a puterii seductiei, a slabiciunilor si pericolelor care rasar la tot pasul. (Coco Chanel)

Mi se pare ca Audrey Tautou chiar se potriveste de minune pentru acest rol. Si nu doar fizic. Dar nu pot sa-mi dau mai mult cu parerea inainte de a vedea filmul.

Avanpremiera de film la UNESCO

Vineri seara am fost invitata la lansarea in avanpremiera a unui film la sediul UNESCO din Paris.

Nous resterons sur Terre (Vom ramane pe Pamant) - un film ce m-a facut sa-mi pun (din nou!) cateva intrebari.

M-am tot gandit daca sa-l comentez mai mult, dar cred ca mai bine te las pe tine sa judeci. Am trecut de faza de soc in fata unor filme documentare alarmiste. Dar am ajuns intr-o etapa in care soarta Planetei a devenit cu adevarat secundara. Daca pana mai ieri eram preocupati de salvarea delfinilor, azi ar trebui sa ne gandim la viitorii nostri copii, pentru ca specia cea mai amenintata cu disparitia este chiar specia umana. Planeta pe care o vom distruge se va regenera singura; ii va lua mult timp, dar ea poate supravietui. Noi, nu.

Decat bineinteles daca ne trezim la timp si ne reevaluam modul de viata. Mai avem aproximativ un deceniu pentru asta.



Protagonist: Planeta Pamant

In rolurile secundare:

Wangari Maathai,Premiul Nobel pentru Pace in 2004, prima femeie de origine africana detinatoare a unui doctorat, fondatoare a Green Belt Movement, cel mai important proiect de reimpadurire in Africa.

Inca mai avem de ales, stim ce avem de facut!

Mihail Gorbaciov,ultimul presedinte al Uniunii Sovietice, ales omul anului de Time Magazine in 1987, omul deceniului in 1989, si detinator al premiului Nobel pentru pace pentru contributia sa la stoparea razboiului rece; fondator al Green Cross International.

Trebuie sa facem ceva. E absolut necesar pentru noi toti: indiferent de tara in care traim, indiferent de nationalitate, de cultura sau de religie.

James Lovelock, om de stiinta britanic devenit celebru in urma publicarii "ipotezei Gaia", conform careia Pamantul trebuie considerat drept un organism viu, descoperitor al relatiei dintre activitatile umane si gaura din stratul de ozon.

Daca mai continuam in acest fel, in curand vom atinge un prag dincolo de care orice schimbare va deveni ireversibila.

Edgar Morin, sociolog, antropolog si filozof francez, autor a numeroase lucrari cu privire la destinul omului in fata crizei ecologice.

Criza ne demonstreaza ca ideile universal acceptate cu privire la bunul mers al societatii nu mai sunt valabile. Aceste idei trebuie inlocuite, avem nevoie sa inventam.

Cateva fragmente:

PS: Nu sunt vreo ecologista convinsa, nici pe departe, dar ma intereseaza modul in care traiesc. Sunt constienta ca inca fac multe greseli, dar ma straduiesc sa ma ameliorez.