Intermezzo muzical... J'adore!
Sper sa-ti transmita macar o adiere de parfum parizian autentic...
Monday, February 16, 2009
Sunday, February 15, 2009
Parisul prin ochii unui parizian
L-am ales pe Jeremy pentru acest prim interviu (dintr-o serie mai lunga) in mod evident pentru ca e parizian, pentru ca il cunosc si il consider o persoana oarecum cheie in parcursul meu profesional aici, dar mai presus de toate aceste aspecte, pentru ca il consider o persoana remarcabila.
Nu vreau sa intru in prea multe amanunte aici, cu atat mai mult cu cat sunt sigura ca va incerca sa traduca ceea ce am scris (:-P) si, cum e si modest pe deasupra, imi va face observatie ca il complimentez prea mult.
Pe scurt: Jeremy are aproape 26 de ani si e pe cale de a-si implini cel mai mare vis - acela de a contribui la schimbarea lumii. Suna utopic sau cel putin neserios, insa ambitia fara margini a acestui tanar il conduce cu pasi mici, dar siguri, catre scopul sau. La nici 25 de ani, Jeremy a creat impreuna cu alti doi prieteni o firma care a reusit deja sa-si creeze un nume in mediul de specialitate. Verteego, impreuna cu care am avut si eu ocazia - si sansa - sa lucrez pentru cinci luni, propune solutii in domeniul dezvoltarii durabile si a responsabilitatii sociale a companiilor. Iar Jeremy e locomotiva care antreneaza intregul angrenaj, cu pricepere si talent, cu o energie iesita din comun, cu o pasiune impresionanta (si nu in ultimul rand, inconjurat de o echipa care ii seamana intru totul). Am zis ca nu-l elogiez, in consecinta ma voi opri aici.
Nu vreau sa intru in prea multe amanunte aici, cu atat mai mult cu cat sunt sigura ca va incerca sa traduca ceea ce am scris (:-P) si, cum e si modest pe deasupra, imi va face observatie ca il complimentez prea mult.
Pe scurt: Jeremy are aproape 26 de ani si e pe cale de a-si implini cel mai mare vis - acela de a contribui la schimbarea lumii. Suna utopic sau cel putin neserios, insa ambitia fara margini a acestui tanar il conduce cu pasi mici, dar siguri, catre scopul sau. La nici 25 de ani, Jeremy a creat impreuna cu alti doi prieteni o firma care a reusit deja sa-si creeze un nume in mediul de specialitate. Verteego, impreuna cu care am avut si eu ocazia - si sansa - sa lucrez pentru cinci luni, propune solutii in domeniul dezvoltarii durabile si a responsabilitatii sociale a companiilor. Iar Jeremy e locomotiva care antreneaza intregul angrenaj, cu pricepere si talent, cu o energie iesita din comun, cu o pasiune impresionanta (si nu in ultimul rand, inconjurat de o echipa care ii seamana intru totul). Am zis ca nu-l elogiez, in consecinta ma voi opri aici.
10 intrebari pentru a descoperi Parisul prin ochii lui Jeremy
1. Care sunt locurile tale preferate in Paris si de ce?
Pai, imi place foarte mult Ile du Cygne (n.a. Insula Lebedei), in al 15-lea arondisment, pentru mica statuie a Libertatii, dar si pentru ca acolo obisnuiam sa-mi petrec timpul plimbandu-ma nestingherit sau la o discutie cu prietenii.
Imi mai plac: Parcul Monceau (al 17-lea arondisment) , atat vara, cat si iarna, datorita aleilor largi, florilor si peluzelor bine intretinute; gradinile Observatotului (al 14-lea arondisment) - din aceleasi motive - si in sfarsit Podul Louis Philippe, pentru ca acolo am cerut-o in casatorie pe logodnica mea (ne casatorim peste cateva saptamani), dar si pentru ca e un loc unic, unde toata istoria Parisului pare ca se desfasoara sub privirea ta: se poate vedea Primaria Parisului, turnul Jussieu, curtea catedralei Notre-Dame, Insula Saint-Louis si alte asemenea minunatii.
2. Ce-ti place cel mai mult la acest oras?
Mmm, surasul starnit de simpla pronuntare a cuvantului "Paris" atunci cand sunt intrebat in strainatate de unde vin.
3. Si ce anume iti displace?
Ca majoritatii parizienilor... parizienii! :)
Nu, serios, cred ca Parisul se bazeaza mult prea mult pe trecutul si istoria sa si se proiecteaza prea putin in viitor. Competitia intre marile capitale europene e cat se poate de reala (Londra, Milano, München, Berlin, Bruxelles... ) , iar Parisul dispune de atuuri al caror potential ar trebui scos la iveala cat mai repede posibil.
Metropola europeana care va reusi sa plaseze preocuparea pentru mediu (si bunastarea cetatenilor sai din acest punct de vedere) in centrul politicii sale urbanistice, cea care va fi capabila sa tina sub control decalajul intre cei mai defavorizati si cei privilegiati, si sa atraga in acelasi timp talente din lumea intreaga, dar si investitii in inovatie, este cea care va reusi sa devina un fel de New York al Europei si sa redea un alt sens notiunii de oras.
Parisul e un oras mult mai putin cosmopolit decat pare: nivelul de segregare sociala este unul inca destul de important, in special in domeniul muncii, iar situatia este cu atat mai problematica cu cat e vorba de ceva tacit, implicit, chiar de ordin cultural, si in consecinta mai dificil de schimbat.
4. Revenind la un registru mai soft... In ce anotimp preferi Parisul?
De departe primavara. Pentru ca dupa, urmeaza vara, toamna...
5. Unde iesi de obicei?
In ultima vreme nu ies foarte des, mai exact de cand am infiintat o societate, Verteego, pe care tu o cunosti foarte bine, Raluca, prin prisma stagiului foarte reusit pe care l-ai facut aici (n.a. Am ezitat daca sa las acest paragraf sau nu, dar in final sunt cuvintele lui, n-am sa-l cenzurez!)
Cand se intampla sa mai am timp, ies cu prietenii la restaurant, merg la expozitii si, nu in ultimul rand, raman un impatimit al jazzului de calitate. Si concerte de Jazz gasesti cate vrei la Paris!
6. Apropo de restaurante, care sunt preferatele tale?
Casa Bini, un mic restaurant italian (toscan, mai exact) excelent, la Odéon. E o ambianta foarte bobo (n.a. bobo e un termen ce provine de la expresia bourgeois bohème folosit in mod curent pentru a descrie stilul sic, usor nonsalant al parizienilor mai instariti) - gen profi de facultate, senior executives... - insa meniul e cu adevarat unic. Daca aveti ocazia sa mergeti cand se servesc gnocchi, va sfatuiesc sa nu stati prea mult pe ganduri.
Apoi, eu sunt un mare fan al bucatariei japoneze: chiar daca e vorba de un lant de restaurante, Matsuri ramane unul din preferatele mele, in special cel de pe bulevardul Victor Hugo. Servirea e rapida si se mananca bine.
7. Si in privinta hainelor... de unde te imbraci?
De oriunde, cand am cateva minute libere si in special o nevoie urgenta.
In schimb, sunt intotdeauna foarte atent la tara de provenienta a hainelor: ca si in cazul fructelor si legumelor, incerc sa cumpar cat mai mult posibil de pe plan local (de exemplu in Europa), si nu din motive de ordin "nationalist", ci pentru ca, in ciuda faptului ca pretul hainelor pe care le cumpar e unul mai mare, costul lor din punct de vedere al mediului va fi unul mai mic. Si asta ma face sa fiu mandru ca le port.
8. Care e cea mai frumoasa amintire a ta legata de Paris?
Ocazia de a putea organiza un seminar la Assemblée Nationale (n.a. Camera Deputatilor).
S-a intamplat acum cativa ani, cand inca faceam parte dintr-o asociatie de geo-politica a Orientului Mijlociu, AFIDORA, ce organiza astfel de evenimente tematice. Pentru a obtine sala am beneficiat de ajutorul unui deputat, Pierre Lellouche, care ne-a acordat increderea sa.
9. Ne-ai vorbit despre Paris. Spune-ne cate ceva si despre tine. Cum te-ai caracteriza in 3 cuvinte?
Dinamic
Creativ
Idealist
10. 3 adjective pe care nu le-ai folosi niciodata pentru a te descrie
Rabdator
Artist
Slab - dar asta se va schimba! :)
Merci Jeremy! Iar tu ramai sa vezi cine ne mai povesteste despre Paris.
1. Care sunt locurile tale preferate in Paris si de ce?
Pai, imi place foarte mult Ile du Cygne (n.a. Insula Lebedei), in al 15-lea arondisment, pentru mica statuie a Libertatii, dar si pentru ca acolo obisnuiam sa-mi petrec timpul plimbandu-ma nestingherit sau la o discutie cu prietenii.
Imi mai plac: Parcul Monceau (al 17-lea arondisment) , atat vara, cat si iarna, datorita aleilor largi, florilor si peluzelor bine intretinute; gradinile Observatotului (al 14-lea arondisment) - din aceleasi motive - si in sfarsit Podul Louis Philippe, pentru ca acolo am cerut-o in casatorie pe logodnica mea (ne casatorim peste cateva saptamani), dar si pentru ca e un loc unic, unde toata istoria Parisului pare ca se desfasoara sub privirea ta: se poate vedea Primaria Parisului, turnul Jussieu, curtea catedralei Notre-Dame, Insula Saint-Louis si alte asemenea minunatii.
2. Ce-ti place cel mai mult la acest oras?
Mmm, surasul starnit de simpla pronuntare a cuvantului "Paris" atunci cand sunt intrebat in strainatate de unde vin.
3. Si ce anume iti displace?
Ca majoritatii parizienilor... parizienii! :)
Nu, serios, cred ca Parisul se bazeaza mult prea mult pe trecutul si istoria sa si se proiecteaza prea putin in viitor. Competitia intre marile capitale europene e cat se poate de reala (Londra, Milano, München, Berlin, Bruxelles... ) , iar Parisul dispune de atuuri al caror potential ar trebui scos la iveala cat mai repede posibil.
Metropola europeana care va reusi sa plaseze preocuparea pentru mediu (si bunastarea cetatenilor sai din acest punct de vedere) in centrul politicii sale urbanistice, cea care va fi capabila sa tina sub control decalajul intre cei mai defavorizati si cei privilegiati, si sa atraga in acelasi timp talente din lumea intreaga, dar si investitii in inovatie, este cea care va reusi sa devina un fel de New York al Europei si sa redea un alt sens notiunii de oras.
Parisul e un oras mult mai putin cosmopolit decat pare: nivelul de segregare sociala este unul inca destul de important, in special in domeniul muncii, iar situatia este cu atat mai problematica cu cat e vorba de ceva tacit, implicit, chiar de ordin cultural, si in consecinta mai dificil de schimbat.
4. Revenind la un registru mai soft... In ce anotimp preferi Parisul?
De departe primavara. Pentru ca dupa, urmeaza vara, toamna...
5. Unde iesi de obicei?
In ultima vreme nu ies foarte des, mai exact de cand am infiintat o societate, Verteego, pe care tu o cunosti foarte bine, Raluca, prin prisma stagiului foarte reusit pe care l-ai facut aici (n.a. Am ezitat daca sa las acest paragraf sau nu, dar in final sunt cuvintele lui, n-am sa-l cenzurez!)
Cand se intampla sa mai am timp, ies cu prietenii la restaurant, merg la expozitii si, nu in ultimul rand, raman un impatimit al jazzului de calitate. Si concerte de Jazz gasesti cate vrei la Paris!
6. Apropo de restaurante, care sunt preferatele tale?
Casa Bini, un mic restaurant italian (toscan, mai exact) excelent, la Odéon. E o ambianta foarte bobo (n.a. bobo e un termen ce provine de la expresia bourgeois bohème folosit in mod curent pentru a descrie stilul sic, usor nonsalant al parizienilor mai instariti) - gen profi de facultate, senior executives... - insa meniul e cu adevarat unic. Daca aveti ocazia sa mergeti cand se servesc gnocchi, va sfatuiesc sa nu stati prea mult pe ganduri.
Apoi, eu sunt un mare fan al bucatariei japoneze: chiar daca e vorba de un lant de restaurante, Matsuri ramane unul din preferatele mele, in special cel de pe bulevardul Victor Hugo. Servirea e rapida si se mananca bine.
7. Si in privinta hainelor... de unde te imbraci?
De oriunde, cand am cateva minute libere si in special o nevoie urgenta.
In schimb, sunt intotdeauna foarte atent la tara de provenienta a hainelor: ca si in cazul fructelor si legumelor, incerc sa cumpar cat mai mult posibil de pe plan local (de exemplu in Europa), si nu din motive de ordin "nationalist", ci pentru ca, in ciuda faptului ca pretul hainelor pe care le cumpar e unul mai mare, costul lor din punct de vedere al mediului va fi unul mai mic. Si asta ma face sa fiu mandru ca le port.
8. Care e cea mai frumoasa amintire a ta legata de Paris?
Ocazia de a putea organiza un seminar la Assemblée Nationale (n.a. Camera Deputatilor).
S-a intamplat acum cativa ani, cand inca faceam parte dintr-o asociatie de geo-politica a Orientului Mijlociu, AFIDORA, ce organiza astfel de evenimente tematice. Pentru a obtine sala am beneficiat de ajutorul unui deputat, Pierre Lellouche, care ne-a acordat increderea sa.
9. Ne-ai vorbit despre Paris. Spune-ne cate ceva si despre tine. Cum te-ai caracteriza in 3 cuvinte?
Dinamic
Creativ
Idealist
10. 3 adjective pe care nu le-ai folosi niciodata pentru a te descrie
Rabdator
Artist
Slab - dar asta se va schimba! :)
Merci Jeremy! Iar tu ramai sa vezi cine ne mai povesteste despre Paris.
Capitala mondiala a modei
Preiau ideea asta de pe un alt blog, mi se pare GENIALA! :)))
Nu se putea sa nu vorbim si despre moda la Paris! :) (Cu toate ca "tendintele" nu mai sunt actuale, pictorialul a aparut in vara lui 2007, dar cum banuiesc ca nu e vreun pericol sa ne imbracam prea curand de la Chanel & Co :)... Voilà!)
No comment
Ce zici?
Nu se putea sa nu vorbim si despre moda la Paris! :) (Cu toate ca "tendintele" nu mai sunt actuale, pictorialul a aparut in vara lui 2007, dar cum banuiesc ca nu e vreun pericol sa ne imbracam prea curand de la Chanel & Co :)... Voilà!)
No comment
Ce zici?
Saturday, February 14, 2009
O dimineata insorita
Prima zi de weekend in care ai impresia ca a venit primavara, desi temperatura inca se incapataneaza sa te aduca la realitate. Plimbare in Bois de Boulogne, vestul parizian.
... sau doamna care cred ca a gresit filmul (ei, da, nu e totul asa glamour! :)) ):
(Ah, nu sunt rea, dar ce-i cu pantalonii aia, si roz sclipicios,
si ZIUA (??!!), si asta ca sa ma leg doar de unul dintre elemente hmm...)
Nu mai bine admiram peisajul?
Si uite cum mi-am adus aminte si de faimoasa zi de 14 februarie... :-)
Toata lumea face jogging, evident... mai putin eu care tre' ca dau impresia de paparazzo plictisit...
... sau doamna care cred ca a gresit filmul (ei, da, nu e totul asa glamour! :)) ):
(Ah, nu sunt rea, dar ce-i cu pantalonii aia, si roz sclipicios,si ZIUA (??!!), si asta ca sa ma leg doar de unul dintre elemente hmm...)
Nu mai bine admiram peisajul?
Si uite cum mi-am adus aminte si de faimoasa zi de 14 februarie... :-)
Bois de Boulogne, fostul teren de vanatoare al regilor Frantei, a devenit unul din locurile de promenada preferate ale parizienilor. O anumita zona a padurii are si o poveste ceva mai deosebita, dar asta intr-un post viitor, cand o sa ajung odata sa fac niste poze noaptea. ;-)
Friday, February 13, 2009
Ce ti-am zis eu cu Parisul altfel?
:)))
Iata-l si privit cu ironie. E putin off topic, dar m-am amuzat mult la clipul asta:
Iata-l si privit cu ironie. E putin off topic, dar m-am amuzat mult la clipul asta:
Thursday, February 12, 2009
Ceilalti ...la Paris
Cultura, arta, arhitectura, haute couture, gastronomie, eleganta, stil, sarm, rafinament, spirit boem... as mai putea continua dar cred ca ai inteles ideea. Inainte sa ma opresc insa, as mai adauga un singur lucru: diversitate. Diversitate de orice, dar cea la care ma gandesc acum este cea a oamenilor. Bineinteles ca oamenii sunt "diversi" peste tot, insa intr-o metropola (nu-mi place deloc termenul, dar nu-mi vine in minte altul pe moment!) ca Parisul, unul dintre primele lucruri pe care le remarci este aceasta imensa diversitate: oameni de toate originile, culorile, culturile.
Paranteza: Nu vreau sa comentez acum aspectele traiului lor impreuna (nu mi se pare nimic remarcabil in asta, cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte dintre ei nici macar nu au facut o astfel de alegere in mod direct si intentionat), trai ce de altfel nici nu e intotdeauna unul armonios - il gasesc pur si simplu firesc. Suntem, nu-i asa, cetateni ai lumii.
Toata aceasta introducere pentru a spune de fapt ca sunt trista - imi propusesem sa merg la o expozitie si tocmai am aflat ca azi a fost ultima zi. Sec.
Asa ca m-am gandit sa ma consolez povestindu-ti tie despre ea. Pentru ca merita, pentru ca ideea e atat de simpla si atat de geniala in acelasi timp, pentru ca e pacat sa nu stii despre ea.
Toata aceasta introducere pentru a spune de fapt ca sunt trista - imi propusesem sa merg la o expozitie si tocmai am aflat ca azi a fost ultima zi. Sec.
Asa ca m-am gandit sa ma consolez povestindu-ti tie despre ea. Pentru ca merita, pentru ca ideea e atat de simpla si atat de geniala in acelasi timp, pentru ca e pacat sa nu stii despre ea.
6 milliards d'Autres, 6 miliarde de... altii decat fiecare dintre noi. Un proiect lansat in 2003 de catre celebrul fotograf Yann Arthus-Bertrand, fondator al asociatiei GoodPlanet ce militeaza pentru cauze ecologice.
6 ani de munca, 5000 de interviuri, 75 de tari in incercarea de a-l descoperi pe Celalalt, de a afla ce ne uneste si ce ne separa. De a ne intelege. De a ne asculta povestile si a invata ca suntem diferiti si la fel. Dupa cum spun insisi realizatorii, o incercare de a ne reuni diversitatea si de a revela universalul din noi. Daca ti se pare prea filozofic, urmareste filmarile. Nu vreau sa le spun interviuri, pentru ca acest cuvant nu are nimic de-a face cu povestile acestor oameni. 5000 de povesti si tot atatea portrete ale existentei umane. De la pescarul brazilian la tanarul australian fara picioare care vorbeste despre bucuria de a trai, de la mama romanca a carei singura dorinta e sa-si stie copiii in siguranta la batranul care nici nu-si mai aduce aminte cand s-a indragostit, dar stie ca a fost ceva "euforic".
Pentru a gasi un "limbaj" comun, realizatorii au facut apel la acelasi set de 40 de intrebari despre aspecte esentiale in viata oricaruia dintre noi: dragoste, speranta, familie, frica, bucurie, libertate, moarte, amintiri, vise...
Tu ce ai schimba la viata ta?
Cineva si-ar dori o sansa la educatie... Altcineva nu ar schimba nimic, s-ar bucura sa traiasca in continuare ca si pana acum, facandu-se utila societatii si tarii sale... Chiar daca viata sa nu a fost tocmai usoara (traieste in Cecenia), aceasta femeie nu ar schimba absolut nimic. Daca cineva si-ar dori sa fi putut petrece mai mult timp alaturi de mama sa... altcineva ar vrea sa-si poata schimba parintii. Sau barbatul. Un altul si-ar dori sa fie macar o data femeie pentru a experimenta miracolul nasterii cunoscut alaturi de sotia sa. Batranul din Burkina Faso ar vrea sa poata fi mai bun cu cei din jur. O femeie din Mexic isi doreste sa fie din nou tanara si sa mearga la bal.
O lectie de viata de la Bruno... (in engleza)
Mai multe pe site-ul www.6milliardsdautres.org. Sunt si cateva povesti de romani.
Personaje mai vesele sau mai triste, profunde sau superficiale, impacate sau cu regrete, intelepte, tinere, pline de viata, resemnate, optimiste, traumatizate, impresionante uneori pana la lacrimi sau care poate ca nu-ti inspira nimic, aproape, departe, dificil de situat, solitare, timide, reci, sincere ... vii!
S-au confesat din 10 ianuarie pana pe 12 februarie la Grand Palais.
Povestile lor ne provoaca, ne fac sa ne punem intrebari despre noi insine si despre valorile societatii in care traim.
Tu ce crezi?
S-au confesat din 10 ianuarie pana pe 12 februarie la Grand Palais.
Povestile lor ne provoaca, ne fac sa ne punem intrebari despre noi insine si despre valorile societatii in care traim.
Tu ce crezi?
Tuesday, February 10, 2009
La femme parisienne
Se spune ca Parisul nu ar fi Paris fara... parizience. In incercarea de a aduce un omagiu acestor femei cu alura chic si misterioasa, un tanar fotograf francez, pe numele lui Baudouin, a lansat un proiect ce le are ca protagoniste pe parizience – proiect intitulat pur si simplu "Je suis une parisienne".
Fotograf la revista Elle, Baudouin si-a propus sa imortalizeze 100 de femei (parizience) in universul lor cel mai intim, adica la ele acasa.
Parizianca, prin excelenta incarnare a mitului feminin. Imagine a elegantei si a unui stil de viata. Deseori visate, iubite, obiect al fanteziilor… dar rareori dezvaluite, Pariziencele raman un mister. Fiecare dintre noi isi construieste o imagine a Pariziencei, dar cine este ea cu adevarat ? Cum se imbraca, ce mananca, unde si cum traieste, cum imbatraneste… iata doar cateva din secretele ce trebuie descoperite.
Proiectul presupune fotografierea Pariziencelor acasa la ele. Parizience obisnuite care nu sunt neaparat actrite, cantarete sau creatoare de moda. Parizience nascute la Paris, care au crescut si au mers la scoala aici, care s-au casatorit si au facut copii aici… Parizience care nu au nimic de-a face cu provincialele sau strainele venite la Paris si care nu vor decat sa se joace de-a parizianca, pentru a ascunde ca de fapt nu sunt. Parizience eliberate de complexe, care nu au nevoie sa devina parizience pentru ca sunt deja. Si ele sunt o parte din ceea ce inseamna Parisul. (www.baudouin.fr)
Cateva imagini... I am a Parisian Lady
In curand iti voi face cunostinta cu alte personaje din peisajul parizian - si nu doar femei.
Persoane pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului si despre care cred ca incarneaza cu succes portretul parizianului sau care, din contra, sunt complet atipice.
Sau pur si simplu chipuri noi care se intampla sa imi starneasca interesul.
Persoane pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului si despre care cred ca incarneaza cu succes portretul parizianului sau care, din contra, sunt complet atipice.
Sau pur si simplu chipuri noi care se intampla sa imi starneasca interesul.
Subscribe to:
Posts (Atom)
